BMW F 650 GS - test în RO

Dacă tot am vorbit de trilogia aia lungă şi stufoasă, cu vrăjitorul alb şi hobbitul Frodo, să ne amintim puţin de faptul că aproape toate personajele au folosit, la un moment dat, serviciile cailor. Caii - precursorii motocicletelor, nu?


Cai care alergau destul de repede, care erau "manevrabili" în confruntări, care se căţărau destul de bine pe coclauri. La fel este şi BMW F 650 GS - un all rounder. Probabil cel mai cunoscut all-rounder de categorie medie, ajuns acum la acea de a treia generaţie.
Personal, nu mă dau în vânt după vitezane, carenatele sexy fiind prea periculoase pentru şoselele, traficul şi neatenţia şoferilor de la noi. Nici chopperele majestuoase nu mă atrag prea mult, nefiind un fan al lustruitului elementelor cromate la fiecare pauză. Cât despre motoarele enduro puriste, mă rezum la a-i admira pe nebunii care le folosesc pentru a se căţăra pe unde nu este neapărat nevoie...

Touringurile long-range sunt prea mari pentru constituţia mea, iar naked-urile, deşi arată super, au destule dezavantaje în condiţii normale de rulare. Aşa încât un motor ca şi BMW F 650 GS, bun la toate, dar care nu excelează în nici un domeniu, este ceea ce mi se potriveşte.
Lucru care mă îndreptăţeşte să depăşesc rapid momentul acomodării. Care a durat cam o secundă, poate două... De obicei, acomodarea cu o motocicletă durează mai mult decât în cazul unei maşini, însă cu BMW F 650 GS cred că m-am obişnuit încă de când l-am văzut în poze.
Totuşi, să nu trecem aşa de repede, fără a face nişte observaţii. Adevărul este că avem de a face cu un F 800 GS deghizat. Goodbye motorul Rotax într-un cilindru, acum motocicleta este dotată cu un doi cilindri de 798 cmc (în contradicţie cu indicativul "650", dar nu ne mai miră chestia asta la BMW...), care dezvoltă 70 CP faţă de 85 CP pe F 800 GS sau F 800 S, testat anul trecut.

Motorul pare suplu şi uşurel, anunţând teoretic 180 kg la gol. Din fericire, rezervorul plasat sub şa mai coboară centrul de greutate, dar pe loc trebuie avut grijă cu înclinarea motocicletei. Sau, mai important, unde pui piciorul când stai pe teren denivelat.
De arătat, motocicleta arată bine - însă, dacă o pui în paralel cu F 800 GS, pare mai mult un two-wheeler de oraş decât un enduro bun pentru noroaie şi gropi. Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu este un motor pentru maniacii lui "nu vreau pete pe motorul meu!", carenele fiind dintr-un plastic deformabil, care sunt sigur că rezistă la şocuri (nu am fost pus în situaţia asta, dar nu cred că s-ar fi observat ceva dacă motorul ar fi suferit vreo căzătură mică).
Per total, noul BMW F 650 GS nu te subjugă de la prima vedere: jantele sunt prea moderne şi, nu ştiu de ce, îmi amintesc de inscripţia "made in China"; farurile asimetrice şi încruntate sunt în totală contradicţie cu stopul cu LED-uri, specific unei vitezane; semicarenele se termină parcă prea repede, iar propulsorul, flancat de cadru în partea superioară, nu beneficiază de scut în partea inferioară. Per total, nu degajă un sex-appeal studiat, dar atrage privirile.

Asta pentru cei care pun preţ pe "motorul mă face să arăt bine!".
Pentru fiecare "teren de joacă" s-a inventat câte o categorie. Dar, de ce să ai câte o motocicletă pentru fiecare, când BMW F 650 GS este bun oriunde?

În oraş, ghidonul mic şi raza de bracaj redusă îi conferă motorului o foarte bună manevrabilitate, mai ales că propulsorul nu are un zvâc neplăcut. Demarajul nu te dă pe spate, iar frânarea este progresivă, ABS-ul intrând în funcţiune atunci când trebuie. Păcat că oglinzile nu mai sunt "cratiţele" de la celelalte generaţii, dar pot fi reglate suficient de bine ca să nu ai probleme cu unghiurile moarte.

Pentru opririle dese la semafoare, nu trebuie să îţi faci griji în privinţa stabilităţii pe loc - şaua este destul de joasă, chiar şi pentru fetele mai scunde, presupun. Iar, dacă vrei să te strecori printre maşini, am spus mai devreme că beneficiezi de un ghidon suficient de mic, iar evacuarea nu îi conferă motorului o lăţime mare.
Din oraş, să trecem pe autostradă. Dacă vorbim de Autostrada Soarelui, de preferat este să facem plinul la intrare - ah, stai, că am uitat că s-a deschis prima benzinărie deja! O mare realizare pentru autostrada românească! Oups, scuzaţi pauza de sarcasm... dar tot nu mă pot abţine: sunt câteva locuri unde efectiv eşti catapultat de denivelări. Iar, la 140 la oră, dacă eşti suficient de relaxat, nu e un sentiment prea plăcut să faci cunoştinţă cu aceste denivelări pe o autostradă aglomerată.
Am spus 140 la oră. Ciudat, pe K 1200 R de abia reuşeam să rezist curentului de aer la această viteză. Şi nu mă aşteptam ca micul parbriz al lui F 650 GS să facă o figură atât de bună la această viteză - credeam că undeva la 120 km/h voi da de compromisul între confort şi aerodinamicitate. Am subestimat motorul cam cu 20 km/h.

În privinţa suspensiei, însă, nu am avut surprize, fiind confortabilă, aşa cum era de aşteptat. Amortizarea denivelărilor, de orice natură, nu imprimă un tangaj de mare amplitudine, efectul fiind cumva sec, dar nu inconfortabil. ABS-ul este foarte progresiv la frânarea bruscă la viteze mari, aşa încât nivelul de stres, datorat partenerilor de trafic pe patru picioare, pardon, patru sau mai multe roţi, a fost mult mai mic.
Interesant, am oprit la finalul autostrăzii doar pentru a face poză - pentru că, altfel, după peste 100 km, partea dorsală nu îşi cerea dreptul la odihnă. Foarte bună şaua, care, la prima vedere, pare cam tare, deci te face să îţi programezi opriri dese.

Bine, optimismul meu avea să se dezumfle mai încolo, deoarece, după nişte sute de kilometri în şaua lui F 650 GS, am început să simt cum marginile ei mă jenează în partea superioară-interioară a picioarelor. Dar poate ţine şi de pantalonii din dotare.
Punct terminus - Vama Veche. O ştiu mulţi, iar unii, nu puţini, consideră că o ştiu mult prea mulţi. Nu contează, important este că am găsit un peisaj excelent: vreme însorită, dar nu înăbuşitoare, o mare calmă şi cu o culoare fascinantă, o plajă nu foarte aglomerată.

E foarte simplu să urci povârnişuri cu BMW F 650 GS sau să treci fără probleme drumeaguri cu gropi şi noroaie. Motorul îmi conferea o încredere în sine la cote ridicate, până am ajuns într-un loc îngust, unde a trebuit să întorc. Iar, dacă în ecuaţie mai intră şi o porţiune în urcare, unde trebuie să împingi motocicleta... să zicem doar că un abonament la sala de forţă nu ar fi o idee rea.
Lantul trebuie uns dupa noroaie
Însă asemenea momente sunt destul de rare - totul este să fii cu capul pe umeri şi să nu te gândeşti la vitejiile pe care le fac băieţii endurişti, cu "caprele" dedicate căţărării pe bolovani. BMW F 650 GS este un fel de corespondent al SUV-urilor din lumea pe patru roţi. Dar mă refer la SUV-urile cu pedigree, care nu îşi fac probleme pe drumuri forestiere şi noroaie.
În nisip, din nou, e bine să fii mai mult precaut decât să te dedai la giumbuşlucuri, cu derapaje controlate. Sau, mă rog, cei care sunt specialşti ai acestui "sport" (care, să nu uităm, îi deranjează pe cei care fac plajă) pot încerca să găsească limitele lui F 650 GS.
Eu unul am apreciat cum m-a purtat F 650 GS, pentru scurt timp, peste nişte coclauri, amortizoarele absorbind excelent şocurile, iar ghidonul netransmiţându-mi vibraţii mari. Drumuri cu pietriş, drumuri de pământ, poteci de iarbă uscată, mici noroaie, urcări nu foarte abrupte - cam ăsta este peisajul semi-offroad predilect pentru BMW F 650 GS. Repet, dacă nu eşti genul extremist, ceea ce eu nu sunt.

Totuşi, cu un lucru a trebuit să mă acomodez ceva mai mult: cuplul propulsorului, în condiţii de teren accidentat. Cei 70 de cai putere sunt uşor de domolit în orice situaţie, însă cuplul te poate surprinde peste 3.000 rpm, răspunsul motorului devenind mai vivace decât mă aşteptam
Într-un parcurs care a depăşit lejer 600 km, am consumat aproximativ două plinuri şi jumătate. În final, consumul mediu total s-a cifrat la 6,7 litri/100 km - recunosc, mă aşteptam la o valoare mai mică, de 6-6,2 litri/100 km.

Pe de altă parte, mă aşteptam ca viteza de croazieră pe autostradă să fie de numai 120 km/h, dar în majoritatea timpului am avut 140 km/h. Viteză la care computerul de bord îmi indica permanent peste 6 litri/100 km, în timp ce la 120 km/h înregistram maximum 5,5 litri/100 km. În traficul urban, de asemenea, nu m-a interesant abordarea unui stil economic, utilizând din plin schimbarea celor şase trepte de viteză.
Per total, consumul mediu al noului F 650 GS este decent, nefiind mai bun sau mai slab decât al pedecesorilor (cel puţin în teorie). Oricum, fiind un BMW, deci nefiind o motocicletă ieftină, consumul nu este un călcâi al lui Ahile. Dar atunci, care este acesta?
Preţul?
BMW F 650 GS. Excelent
Dacă facem abstracţie de logo-ul BMW, preţul de bază al lui F 650 GS pare (şi este) cam măricel: 8.901 euro (7.480 euro, fără TVA). Adică un preţ mai mare decât al celorlalte motociclete on/off din clubul "650 cmc": Honda Transalp XL700V ABS, Suzuki DL650 V-STROM sau Aprilia Pegaso 650 Strada - dar la fel de adevărat este că BMW doreşte să distanţeze F 650 GS de această clasă, pe care a dominat-o atâţia ani.
Haideţi, totuşi, să nu facem abstracţie de logo-ul alb-albastru. Ceea ce înseamnă că F 650 GS este o alternativă cu 1.785 euro mai ieftină faţă de F 800 GS, noua pasiune a fanilor bavarezelor enduro. Modelul de test mai avea dotări opţionale în valoare de 1.177 euro (doar ABS-ul şi computerul de bord le consider într-adevăr necesare), aşa încât am petrecut un weekend la mare în compania unui all-rounder bavarez de 10.000 euro.
Un preţ măricel pentru un indicativ deja istoric, dar care beneficiază de o tehnică modernă şi care s-a dovedit bun pe toate drumurile. Până la urmă, preţul îl consider unul just pentru un BMW pe două roţi, mai ales că perioada prin care trecem înseamnă şi discounturi la dealerii BMW.
Totuşi, am găsit şi un călcâi al lui Ahile: dacă îţi permiţi un BMW F 650 GS, sunt mari şanse ca diferenţa de 1.800 euro până la F 800 GS să nu te împiedice să optezi pentru fratele mai mare. Care are un aspect mai reuşit de enduro pur şi dur, plus câteva îmbunătăţiri tehnice, care justifică diferenţa de bani.
Rămâne doar să îţi pui întrebarea care dintre ele ţi se potriveşte, mai ales dacă nu eşti un veteran al domeniului pe două roţi - deocamdată, mie mi se potriveşte foarte bine F 650 GS. Pe care îl recomand atât începătorilor sau celor mai puţin experimentaţi, cât şi motociclistelor pasionate de aventură.

sursa:http://www.promotor.ro/