Bujia şi cifra octanică

Bujia
Bujia este simplă ca teorie: forţează electricitatea să formeze un arc electric prin aer, la fel ca un fulger. Este necesară o tensiune (voltaj) foarte mare pentru a crea o scânteie bună, între 40 şi 100 de mii de volţi.

Este necesară o cale izolată pentru ca această tensiune să ajungă la electrod, unde poate traversa spaţiul şi apoi intra în blocul motor, prin care ajunge la împământare. Bujia trebuie de asemenea să reziste la temperaturile înalte şi presiunea din cilindru, şi trebuie proiectată pentru ca aditivii din combustibil să nu formeze depuneri.

Bujiile folosesc o inserţie din ceramică pentru a izola tensiunea la electrod, asigurând astfel că scânteia se produce la vârful electrodului si nu în altă parte. Această inserţie ajută şi la arderea depunerilor: ceramica nu este un bun conductor termic, aşadar se încinge puternic în timpul funcţionării, iar căldura ajută la arderea depunerilor.
Uneori este necesară o bujie "fierbinte": aceasta are o inserţie de ceramică a cărei zonă de contact cu partea metalică este mai mică, reducându-se astfel transferul de caldură şi ridicând temperatura, deci arzând mai multe depuneri. Bujiile reci au o zonă de contact mai mare, şi funcţionează la o temperatură mai scăzută. Producătorul va recomanda tipul de bujie necesar.

Cifra octanica
Unul din timpii unui motor în 4 timpi este cel de compresie, când motorul comprima un volum de aer si combustibil într-un volum mult mai mic, înainte de a-l aprinde cu o bujie. Raportul de compresie arată cât de mult este comprimat acest amestec. Un motor obişnuit poate avea un raport de compresie de 8:1.
Cifra octanică a benzinei vă arată cât de mult poate fi comprimat combustibilul înainte de a se aprinde spontan. Când amestecul se aprinde din cauza compresiei, şi nu din cauza scânteii de la bujie, se produce fenomenul numit detonare, care poate defecta motorul.
Benzina cu cifră octanică redusă (de 90) nu poate fi comprimată foarte mult. Un mod de a creşte numărul de cai putere al unui motor este creşterea raportului de compresie.
Numele "octanic" vine din următoarea cauză: când se crachează petrol în rafinărie, se obţin lanţuri de hidrocarburi de lungimi diferite. Acestea pot fi separate si amestecate pentru a obţine diverşi combustibili. De exemplu: metanul, propanul şi butanul sunt hidrocarburi. Metanul are un singur atom de carbon, propanul are trei atomi de carbon legaţi, butanul are patru, pentanul cinci, hexanul şase, heptanul are şapte şi octanul are opt atomi de carbon legaţi. Heptanul suportă o compresie foarte redusă.
O cifră octanică de 90 arată că benzina conţine 90% octan si 10% heptan (sau o altă combinaţie de combustibili care duc la aceleaşi performanţe cu un amestec 90/10 de octan/heptan). Aprinderea se produce la un nivel de compresie stabilit, şi poate fi utilizat doar în motoare al căror raport de compresie nu depăşeste nivelul dat. În primul război mondial, s-a descoperit că adăugarea tetraetilului de plumb creşte cifra octanică, făcând posibilă utilizarea benzinelor mai ieftine. Astfel s-a născut "benzina cu plumb", care însâ defectează actualele convertoare catalitice şi poluează. Benzina fără plumb este mai scumpă, deoarece rafinăriile nu mai puteau creşte cifra octanică a benzinelor de slabă calitate.




sursa:http://www.motociclism.ro/