Ce înseamnă să fii motociclist în România

Motociclistul-familist, cel afacerist sau cel deontolog. România liberă a pătruns în lumea lor pentru ale afla poveştile şi dramele. Principalii interlocutori: un campion naţional de enduro, preşedintele Asociaţiei Motocicliştilor din România şi patronul celui mai popular bar de motociclişti din Bucureşti.

Poliţistul îşi aranjează chipiul cu o mişcare rapidă, rigidă, după care, sigur pe sine, pronunţă fiecare cuvânt cu rigurozitate profesională: "În ultima vreme accidentele de motocicletă au scăzut cu 20 la sută". La câţiva metri de comisarul-şef al Poliţiei Rutiere Bucureşti, Nicu Dragoş, zeci de motociclişti se dezmorţesc după un marş între Parcul Carol şi zona Băneasa. Ideea acţiunii poate fi citită pe tricourile alb-albastre purtate deasupra gecilor: "Fără gropi în şosea = viaţă". Scena se petrecea în parcarea magazinului Ikea din Centrul Comercial Băneasa. Data era 27 martie.

Cu o săptămână mai devreme, în seara zilei de 20 martie, un cuplu cunoscut în lumea motocicliştilor din Bucureşti îşi găsea sfârşitul pe Splaiul Independeţei. Motocicleta pe care se aflau Mădălina şi Adrian, ambii cu vârste în jur de 30 de ani, a trecut cu viteză peste o denivelare din asfalt şi a fost propulsată într-un stâlp de pe marginea drumului. Era unul dintre cele trei sau patru accidente zilnice în care sunt implicate motocicletele sau mopedele din Capitală, potrivit unei statistici recente. Acestea sunt faptele. Jurnaliştii care s-au deplasat atunci la faţa locului au relatat mai multe: că în acea zonă iluminatul public nu a funcţionat, că motocicliştii au accelerat peste limita de 60 de km/h, că cei doi veneau de la o petrecere unde ar fi consumat alcool.

Teoria selecţiei naturale

"O spun cu toată sinceritatea. Este o selecţie naturală a persoanelor. Nu e vorba de felul motocicletei, de starea drumurilor, de seriozitatea poliţiştilor sau a şoferilor. Motociclistul trebuie să fie civilizat şi să-şi asume responsabilităţi în trafic", spunea, patru zile mai târziu, pentru România liberă, fostul campion naţional la rally-raid, Corneliu Trică. Cadrul discuţiei: magazinul său de accesorii, echipament şi service pentru motociclete, Moto Adventure.

Trică este un tip trecut de 40 de ani, înalt de peste 1,90 metri, solid. Latura sportivă i se ghiceşte şi după coada prinsă la spate, care sfidează parcă nuanţa albă a părului său.

"Pentru mine, mersul pe motocicletă a fost ceva normal. Mi-am dorit asta de prin anii '80. Dar n-am avut cu ce să-mi iau o motociletă până în anul 2000", îşi începe povestea, vorbind tare.

"Primul accident trebuie să vină devreme"

Prima motocicletă? "O Suzuki Free Wind, nouă. Era un motor mai mult pentru drumuri neasfaltate. Înclinam încă de atunci spre stilul enduro", spune Trică. La trei luni de la achiziţie, venea şi primul accident. "S-a întâmplat în oraş şi a fost un caz clasic. Maşina nu mi-a acordat prioritate pentru că nu m-a văzut. Eu am frânat brusc şi am fost aruncat din şa. N-a fost prea grav pentru mine, mai mult vânătăi. Însă motocicleta a fost serios avariată", îşi aminteşte el. Nu regretă accidentul. Mai mult, crede că cel mai bine pentru un motocilist este ca prima cădere să vină repede. "Altfel, capeţi o încredere greşită în tine. Ţi se pare că stăpâneşti totul la perfecţie şi începi să-i dai viteză din ce în ce mai mare", completează motociclistul care în 2006 şi 2008 a câştigat campionatul naţional de rally-raid.

Campionatul înseamnă o serie de 4-5 curse de zeci de kilometri, pe drum neasfalat, în jurul Braşovului. Fiecare cursă se desfăşoară pe o perioadă de câteva zile, iar costul participării la o astfel de întrecere se ridică la 2.000 de euro. Din cauza aceasta, explică Trică, nu sunt mai mult de 20-30 de concurenţi.

Se deplasează până în dreptul motocicletei sale de concurs, proptită chiar la intrarea în magazin. E solidă şi înaltă ca el, dar poate atinge 150-160 km/h chiar şi pe teren accidentat. "La rally trebuie să ştii şi să navighezi, nu doar să conduci repede", spune, arătând către roadbook-ul dintre coarnele motocicletei, un ecran mic pe care se desfăşoară o hartă schematică a traseului de parcurs. E lesne de înţeles că un motociclist de rally-raid trebuie să stea cu un ochi la drum şi cu altul la hartă.

Benzină în vene

"Motocicliştii sunt de trei feluri. Cei cărora le curge benzină prin vene: sunt pasionaţi, dar pentru că nu prea au bani deţin nişte jafuri de motociclete pe care le tot repară. Apoi sunt cei cu foarte mulţi bani: folosesc motocileta fie ca pe un hobby, fie ca să-şi facă publicitate. În fine, mai este şi pătura de mijloc ca motocicliştilor: au un motor mai mult din necesitate", spune Trică, care ne face şi o scurtă exemplificare motociletă-preţ, folsindu-se de motoarele aduse pentru reparaţii.

În holul de la intrare e uşor de recunoscut un chopper. Aşezat lângă perete aduce cu o panteră care-şi face siesta. Comentariul specialistului: "E o motocicletă pentru drum lung, dar şi pentru oraş. Ăsta e genul de motor care-ţi creează mult-lăudata senzaţie de liberate. Prinde cam 140 de km/h, dar te simţi bine şi la 80-120 de km/h. La mâna a doua, costă 7.000 de euro". Afară, iese în evindenţă o Suzuki, albă, voluminoasă. Specialistul: "E o motocicletă de mare viteză. Cu 1.300 centimetri cubi şi 160 de cai putere, poate atinge 300 de km/h. Costă 12-13 mii de euro". La doi paşi, o motocicletă mult mai "cuminte". Culoarea portocalie inspiră parcă moderaţie. Corneliu Trică aprobă impresia: "Este un model naked, cu motorul la vedere. E bună pentru mers prin oraş, ideală pentru un începător".

sursa:http://www.romanialibera.ro/